Toteme și blesteme (VII-, R3+, trad, 185m)
În data de 16 noiembrie 2019, pe vreme destul de rece, dar uscată, am revenit în Canionul Ciorânga, de data asta împreună cu Titus Gonțea. Linia vizată urma să se desfășoare pe un perete pe care amândoi l-am cercetat din priviri cu o săptămână înainte și pe care eu l-am considerat inițial mult prea rupt în partea de jos.
În ciuda frigului, am avut din nou parte de o mică înâlnire trad. În afară de noi mai erau în zonă:
- Andrei Vlad și Robert Rusen - a doua repetare a traseului Frumoasele și Bestia
- Teofil Vlad și Anita Constantinescu - prima repetare a traseului memorial Nușu Ion
Topo linie și retragere Toteme și blesteme |
Toteme şi blesteme & rapel (update 2020 - linie mai clară pentru lungimile superioare) |
Descriere
Traseul se derulează în general pe stâncă solidă cu cățărare frumoasă, dar greu de protejat mai ales în prima și a treia lungime. Retragerea se face pe o linie naturală rapel.Acces
Prima lungime pornește din firul canionului Ciorânga Mare, la câțiva metri mai sus și vis-a-vis de intrarea în traseele Loz în frig și Apus de Soare (peretele din dreapta cum urcăm, la câțiva metri sub locul unde vâlcelul devine canion).Prima parte a traseului văzută de la aproximativ 50m de intrare, din firul Canionului Ciorânga. Andrei Vlad și Robert Rusen caută intrarea în Frumoasele și Bestia. |
Echipament
- nuci micro
- nuci offset
- tricams
- ballnut (#1,#2)
- friend 10mm-140mm (de la micro la mărimi echivalene Kouba Manta #7 sau BD C4 #5), eventuale dubluri pe mărimile medii
- 5 cordeline aramid (kevlar) sau bucle subțiri dynema pentru țancuri, clepsidre etc.
Lungimea 1 - VI+, R3+, 55m (Vasile)
Cățărăm către două fisuri paralele, evidente de jos, ce de aproape se dovedesc a fi două jgheaburi cu fisură închisă (cruxul lungimii). Odată depășite fisurile, am continuat oblic dreapta către fisura cu arcadă vizibilă deasupra, la baza căreia am găsit loc solid pentru regrupare.O lungime destul de compactă, cu cățărare diversă și frumoasă, dar cu puține posibilități de asigurare în primii aproximativ 10-15 metri (câteva ballunts mici ar fi fost utile dacă le aveam cu mine).
Pe restul lungimii, cu creativitate și răbdare, cățărarea, de altfel frumoasă, poate fi protejată suficient de bine acolo unde este nevoie.
Lungimea 2 - VI+, R2, 55m (Titus)
Ține fisura ce primește asigurări solide, apoi continuă drept în sus și ușor oblic dreapta; iese într-o mică coamă pe care o urmărește pâla baza peretelui. De aici coborâm aproximativ 10m pe iarbă alunecoasă și regrupăm la baza unui horn într-un țanc sănătos de stâncă.Lungime cu cățărare frumoasă, o secțiune friabilă în partea mediană și protecții suficiente.
Lungimea 3 - VII-, R4, 50m (Vasile)
Urcă oblic stânga fața din stânga regrupării, pe prize bune, solide, dar fără posibilități atractive de asigurare. Prinde o brână pe care traversează stânga. Aproape de capătul brânei (vâlcelul din stânga), ne orientăm în sus și dreapta către fisura frumoasă de deasupra, unde găsim primele asigurări solide ale lungimii.Urmăm fisura oblic stânga și după încă 10 metri pe teren ușor, regrupăm sub un bloc solid, lângă un țanc de stâncă.
Lungimea 4 - V, R2, 30m (Titus)
Urmează terenul facil de deasupra regrupării până la jnepenii ce se întrevăd deasupra.Urcată doar de Titus, noaptea și fără frontală.
Retragerea
Rapel pe o linie naturală:- 25m, drept în jos din copacii la care ia sfârșit ultima lungime
- ~45m, dintr-o cordelină de după țancul solid de lâgă regruparea a treia până la regruparea a doua
- ~50m, din țancul regrupării a doua oblic dreapta, traversăm vâlcelul și ne oprim la un pâlc de jnepeni pe o mică coamă
- ~50m, din rădăcinile jenpenilor ne va aduce în firul văii la aproximativ 15m sub intrarea în traseu.
Detalii și poze
Cu o săptămână înainte, plictisindu-mă în regruparea a doua din Loz în frig (Cristina fila și Andrei cățăra), am făcut câteva poze peretelui de vis-a-vis care avea niște fisuri atractive în jumătatea superioară, dar părea să fie construit din solzi imenși și instabili în partea inferioară.Tot discutând cu Titus, pe tema unui traseu în peretele respectiv, pe care el în văzuse din alt unghi la premiera traseului Nușu Ion, am devenit mai puțin sceptic la idee.
Așadar, sâmbătă dimineața, pe la 8:30 începeam să urcăm către Refugiul Speranțelor. Pe la 12 eram la baza traseului. Retragerea plănuiam s-o facem în rapel. Hotărâm să luăm cu noi doar strictul necesar și asta nu include frontalele (de care va urma să avem nevoie la coborâre) și nici nucile Ball Nut (care ar fi fost utile pe prima lungime).
Prima lungime îmi revine. Nu trece mult de la începutul ei până îmi dau seama că terenul, deși ușor și suficient de compact, nu este lesne de protejat. După metri buni plasez o micro-nucă în care nu am mare bază. După alți metri găsesc o clepsidruță care mă mai liniștește. Tot în sus către fisurile paralele de deasupra găsesc suficient de multe plasamente cât să nu consider că merg solo. Fisurile paralele nu sunt ce par de jos, ci niște jgeaburi de scurgere a apei cu fisură închisă. Dacă până aici mă gândeam pe care dintre cele două fisuri ar fi mai bine să o iau, aici realizez că soluția e să cațăr între fisuri și să profit la maxim de puținele puncte de asigurare pe care le oferă ambele. Mai sus, terenul se domolește și găsesc un loc propice de regrupare (fisuri primitoare, solide și o mică surplombă ce m-ar putea proteja de pietrele ce ar putea veni de sus). Lungimea mi-a luat cam o oră jumate și m-am simțit nevoit să apelez la toate șiretlicurile auzite sau învățate până acum pentru asigurarea ei...
Pe prima parte a lungimii 1 (poză făcută de Andrei Vlad din Frumoaele și Bestia) |
Prima regrupare (tricam, două nuci offset și friend mediu) |
Titus pe a doua parte a lungimii întâi. În spate, intrările în Frumoasele și Bestia, Loz în frig și Apus de Soare |
Titus sosește repede și pleacă pe a doua lungime:
„Din regrupare (aflata la baza unei fisuri clare), continui oblic stanga pe fisura-arcada cam 10m, depasind un bolovan incastrat. Parasesc fisura printr-un mic traverseu dreapta, continuand drept in sus, pe teren de dificultate mai mica. Dupa inca 12 m, ma abat oblic dreapta, prinzand un scoc ce ma scoate intr-o creasta, aflata pe un brau ce separa peretele la jumatate. Regruparea o gasesc in josul acestui brau la zece metri, la baza unui horn.”
Titus la plecarea pe a doua lungime (de aici traseul mege sus, ușor oblic dreapta) |
Cu mai puțin de o oră jumate de lumină la dispoziție, arunc o privire în dreapta, spre linia de retrage, și încep lungimea a treia pe fața compactă din stânga hornului, fără posibilități de asigurare, dar cu prize solide.
Plecarea pe lungimea a treia și regruparea a doua (viitoare stație de rapel la retragere) |
Țintesc fisurile atractive de deasupra, dar odată ajuns aproape de baza lor realizez că trecerea este barată de o bandă de stâncă, în unele locuri verticală, în altele surplombantă, compactă și neprotejabilă. Fără nici o asigurare din regrupare și până aici, renunț la ideea trecerii porțiunii respective. Continui în traverseu stânga pe brâna bună și găsesc un pasaj acceptabil către un set de fisuri unde, după prea mulți metri, plasez prima asigurare solidă a lungimii. Urmez fisura evidentă oblic stânga, trec un pas ciudat și greu de asigurat, apoi în sus pe teren ușor. Mai sus și dreapta găsesc un loc pentru o regrupare solidă.
Regruparea a treia |
Regrupez la lăsarea serii. Titus sosește de data asta mai greu, greșește linia pe care am șerpuit, se blochează, descațără și mai apoi are probleme cu o nucă pusă prost, dar care iese greu. Aproape pe întuneric ajunge în regrupare. Următoarea lungime e scurtă și pare ușoară. Simțim presiunea retragerii în parte necunoscute și pe noapte. Titus pleacă rapid și fără prea multe asigurări pe lungimea a patra. Asigură un țanc după niște metri. Următoarea asigurare va fi stația de rapel de sus.
Șpagat abisal 17:24 |
„De pe platforma/pintenul regruparii, urc, lasand in dreapta scocul unui horn oblic dreapta, catre doua fisuri paralele. O aleg pe cea din stanga. Dupa escalada a 7 m, traversez delicat catre dreapta, prinzand a doua fisura, care, catre final, dupa depasirea unor praguri de iarba, ma conduce pe o brana mare punctata de un jneapan, pe care il folosesc pentru rapel.”
Ziua scurtă și rece de toamnă nu-i iartă pe cei înceți. Mai ales pe cei înceți care au avut înțelepciunea de a nu-și lua frontale cu ei. Ca să economisim timp, nu mai urc și eu ultima lungime. Titus pune de rapel și ajunge repede înapoi în regrupare. Rapelăm linia lungimii a treia. Următorul rapel, din țancul regrupării doi, duce oblic dreapta (cum coborâm), traversează vâlcelul ce mărginește la dreapta peretele pe care se desfășoară primele două lungimi și se termină într-un pâlc de jnepeni pe o coamă protejată. Din două rădăcini de jneapăn, suficient de solide, în aproximativ 50m, ajungem în firul văii la 15 metri mai jos de intrarea în traseu.
Toteme și Blesteme
de Titus Gonțea
Locul e din nou Ciorânga.
Este cel ce rupe brânca...
Am zis să nu treacă anul,
Să testăm psihic bulanul.
Azi, n-o sa ne recunoști.
Nu avem niciunul căști.
Și nimeni nu vrea să cadă...
N-o fumăm, dar avem iarbă.
Casca, merge la pitoane .
Pe mobile, doar bandane.
Eu sunt, printre carpatiști,
Printre cei mai egoiști.
Dar ...parcă mi-am făcut plinul...
Am zis sa se ducă primul...
Peretele-arată creepy.
Vasile o arde hippie.
Ce-ar lipsi, in a lui barbă,
Este chiar un joint de iarbă...
Peretele, nu-i amorf.
Nici Vasile, Middendorf.
Chircpatrică, de-ar fi jos,
Ar fi spume de gelos...
Se-ncordează, stă in brâncă,
Asigură bot de stanca.
Face nodul cu o mână.
Pune o dyneema bună.
Nu-s prințese sus in turn.
E doar un calvar nocturn.
Am cărat cu noi mobile
Cred că sunt 7-8 kile...
Sunt diverse, sunt de toate.
Ne țin departe de moarte.
Cin’ se vrea desăvârșit,
Se mai dă și fără spit.
Este despre cum te sui,
Fără spit, și fără cui.
Ruta...nu este un test.
E o Ruta-Manifest!
Este despre cine poate!
De-ntelegi, chiar ești departe!
Nu prea poți? Poți sa înveți
Stil curat de prin pereți.
Nu-i niciunul vreun erou.
Am deschis iar, traseu nou.
Pentru cine vrea Curat
Sa facă în Cățărat.
Ansamblu Turnul nordic, Ciorânga |
Comentarii
Trimiteți un comentariu