Fortis Fortuna Adiuvat - Ziua 1, Peretele Văii Albe

  21 septembrie 2019

În prima zi urcăm lungimile de sub Terenul de Fotbal. Dimineața ne trezim în grota din Circuri. Al doilea bivuac îl petrecem în grota de pe Terenul de Fotbal. Lungimea a treia este cruxul zilei.

Dimineața, în timp ce Cristina se ocupă de micul dejun, fac un transport de materiale pe brâna mare de la baza lungimii 2. După micul dejun ducem și restul de echipament pe brână. Cobor la baza feței căzute și urc o variantă puțin mai provocatoare a primei lungimi, tot în pantofi, dar fără sac, prin partea dreaptă a feței căzute urcate cu Andrei cu două săptămâni înainte.

Ne apucăm apoi de împachetarea haulbagului pentru tras în perete.

Gata de plecare pe lungimea a doua

Prima regrupare am amenajat-o, ca și în urmă cu două săptămâni, cu două frenduri mari (WC #4 și BD #5) după o placă solidă.

La 10:00 începem lungimea a doua, care pornește pe o față curată și ușoară, dar fără posibilități de protecție. La primul prag de stâncă, o clepsidră oferă o primă asigurare solidă. Mai sus, o alveolă primește bine un Totem mov. La câțiva metri sub pasul lugimii (V+/VI-), am bătut un piton. Înainte de pas, la arcadă, am montat un friend și o nucă.

Prima parte a lungimii 2

După trecerea arcadei, fisura din stânga, ce primește nuci și frienduri bune, conduce spre terenul ușor pe care-l urmez până sub fisura largă din lungimea a treia.
Lungimea măsoară cam 60 de metri, iar cățărarea ei a durat aproximativ 30 de minute.
Ajuns la pitonul rămas în regrupare cu două săptămâni înainte, adaug o lamă și un universel și amenajez regruparea pentru filat și hauling.

Sacul vine foarte greu pe fața căzută de dedesubt. Se blochează des, iar Cristina trebuie să urce în ritmul lui pentru a-l debloca unde e nevoie. Tot procesul consumă multă energie și durează aproximativă o oră. E clar că în ritmul ăsta nu vom ajunge prea departe...

Regruparea 2 la plecarea pe lungimea 3

Lungimea a treia este una din lungimile crux ale traseului, cu cățărare variată în fisură, surplombă și la final pe o față compactă dificil de protejat, totul presărat cu iarbă la început și la sfârșit.
Pe la amiază încep traverseul stânga din regrupare și urc terenul destul de ușor, pe alocuri friabil, spre fisura largă de deasupra.

Fisura primește, în prima parte, frienduri solide (WC #3, #4). La final am asigurat un bloc încastrat, apoi un C4 #5 în arcada solidă pe sub care am traversat câțiva metri stânga.
Dintr-o cheie bună de mână, am bătut un piton-lamă, în surplombă, iar după un  moment de respiro pe colțul din stânga, am trecut surplomba în cățărare liberă, frumoasă și expusă, pe prize destul de bune la mâini și fine la picioare.

Un mic prag de stâncă conduce, ascendent stânga, la o fisură ce nu mi s-a părut că se pretează la mobile, dar care a primit un Universel suficient de bun.

Am urmat prizele de pe fața de deasupra, ascendent dreapta, până la un prag fisurat unde am plasat, de sus în jos, un Totem verde deloc extraordinar. Îl asigur cu un anou lung și urmez fața compactă, în sus, pe prize suficient de bune.
După câțiva metri, curăț pământul dintr-o mică nișă care primește în extremitatea ei stângă un Totem galben:

Totemul verde asigurat lung jos; la gambă, bucla asigurată în Totemul galben

De aici, prizele bune se mută spre dreapta, iar oportunitățile pentru protecții dispar. Leg o piatră cu o cordelină, o asigur și pornesc spre o fisură căzută și puțin înierbată ce ar putea primi măcar un piton solid.

Prizele devin nesigure, iar terenul din ce în ce mai abrupt. Cu răbdare caut combinația cea mai sigură de prize, dar odată ajuns cu picioarele la nivelul cordelinei, o verific din priviri - s-a desprins și atârnă undeva jos. 

După câțiva metri ascendent dreapta, prind la mâna stângă un mic prag friabil, la baza fisurii care e de fapt un diedraș închis, friabil și pământos. 

Curăț la mâna dreaptă o alveolă mare, dar cam deschisă, ce primește un Totem roșu în care nu am multă bază. La mâna stângă prăgulețul primește, mai mult în pământ, un piton Angle. Nu sună bine și îl bat cu greu, încercând să nu-mi dau cu ciocanul peste mâna de pe prăguleț...

Cu atenție, porțiunea friabilă de deasupra conduce pe o brână de iarbă unde o mare alveolă primește un friend #2 solid.
Traversez stânga în căutarea unui loc de regupare. O fisură-arcadă ce primește mobile, dar și pitoane pare a fi singurul loc. Îmi iau timp și amenajez o regrupare solidă fără să fac economie la echipament - lungimea ce urmează e majoritar pe iarbă.

Regruparea 3 - lamă, pecker mic, două nuci, Totem mov și tricamul roz

 Lungimea este mai abruptă, iar sacul vine destul de ușor. La 14:40 sacul este deja în regrupare. Cristina însă are probleme cu recuperarea friendului din arcadă. Până când ajunge și ea, la 16:00, am timp destul să mănânc un senviș, puțin chec, să mă hidratez și să mă gândesc care ar fi cea mai bună abordare de aici în sus.

Lungimea a patra ne scoate rapid în Terenul de Fotbal. Dar sacului nu-i pică bine terenul căzut. Pe la 18:00 căutăm locul ideal de bivuac și ne pregătim devreme de cină și somn. Mâine va fi o zi lungă.

Ziua 2 - 22 septembrie 2019 - următoarele 3 lungimi și bivuac forțat