Fortis Fortuna Adiuvat - Ziua 3, Peretele Văii Albe

23 septembrie 2019

Premieră în Peretele Văii Albe - ziua 3 - ultimele două lungimi și retragerea

A treia zi a premierei noastre din Peretele Văii Albe a început la răsărit. Ca de obicei, după o noapte incomodă în perete, tot ce vrei a doua zi e să te pui în mișcare cât mai repede. Proviziile rămase pentru azi sunt 150ml de apă, trei felii de chec și două geluri.

Când nu ești o fire matinală, dar a fi matinal e singura opțiune atractivă

La 7:45 începem lungimea a opta. După un traverseu dreapta de aproape 10 metri, lungimea continuă drept în sus.

Linia urmează un diedru fisurat, puțin căzut, pe alocuri friabil, unde plasez (câteodată cu greu) pitoane variate și asigurări mobile mici.

După câteva ridicări fără prize clare la mâini ajung într-un impas. Singura opțiune de prize o oferă o placă friabilă ce pare că abia se ține în perete. După un timp reușesc să evit placa, dar sunt nevoit să mă urc cu picioarele pe ea. Ține.
Mai sus, două opțiuni: în dreapta, o față căzută și friabilă pe care nici iarba nu stă bine sau, în stânga, o fisură atractivă de mână, surplombantă în partea inițială, ce pare suficient de solidă. Traversez spre fisura care primește un friend solid la bază. Încep să mă ridic peste surplombă, dar terenul devine din ce în ce mai friabil și mă răzgândesc. Cobor, traversez înapoi și urmez fața căzută din dreapta către brânele bune de deasupa.
La 09:20 sunt în regrupare. Aici e lux: spituri, cald și bine; singura ce strică atmosfera e setea care nu va trece prea curând.

Cristina ajunge și ea pe la 11. Împărțim o felie de chec, savurez un gel și ultimele două guri de apă.

Încep lungimea a noua pe la 11:30. Ținta este diedrul de deasupra noastră care ar trebui să ne conducă până în creastă. După plecarea, greu de protejat, pe fața compactă, prind linia fisurii unde bat o lamă solidă.

 
Ce se vede în sus nu e deloc încurajator. Fisura solidă ar fi ideală pentru frienduri și nuci, dacă nu ar fi plină cu pâmânt și pernițe de iarbă mai mici sau mai mari.
Mai sus, între două pernițe de iarbă, îndepărtez pământul din fisură cu cheia de nuci și asigur un Totem mov.
Pe fața din stânga nu găsesc prize, iar fisura nu oferă oportunități de protecție decât după un proces prea lung de curățare care consumă mai multă energie decât cățăratul în sine. Urc pe fața compactă din dreapta, sap și mai plasez încă două frienduri în fisură. Mai sus, și mai mult pământ. Fisura s-ar preta de minune asigurărilor mobine dacă ar fi curată. Nervos, traversez dreapta către planul B - fisura-horn sub care traseul Lespezi începe traverseul oblic dreapta.

Prind linia traseului Lespezi. Asigur primul spit întâlnit și cobor în regrupare să iau friendurile mari. La coborâre, ca să-i ușurez treaba Cristinei, iau cu mine și cele 4 asigurări din diedrul abandonat. Urc înapoi la spitul asigurat și după câțiva metri în comun cu Lespezi, continui dept în sus pe fisura largă.

Fisura, destul de solidă, primește asigurări mobile de toate mărimile. Oferă chiar și prize mari, din când în când, pe fața din dreapta. Dar cum nimic nu vine gratis, mai toate sunt pline de un praf fin care, odată îndepărtat, își găsește loc în nări, gură, urechi, ochi etc.

Un pas unde trebuie să mă gândesc puțin mă scoate pe un prag unde găsesc un piton vechi. De aici, o altă fisură largă, dar mai ușoară, conduce pe un prag de stâncă ce se continuă, în sus, cu o fisură scurtă de pumn și mână. Asigur aici două frienduri solide (WC #2, #3), dar odată ajuns peste fisură frecarea în sfori e prea mare. Descațăr dezasigurând cele două frieduri. După un moment de respiro pe pragul de stâncă urc din nou fisura, fără să mai asigur de data asta. La capătul ei, un traverseu dreapta mă scoate în ultimii metri ai traseului Lespezi. La 13:30 sunt în creastă.

45 de minute mai târziu, ajunge și Cristina. Strâgem tot și ne pregătim de rapel.

 Urcăm până la ieșirea din Albastra Moșului, de unde cu un rapel de ~45m prindem linia traseului Sărutul Pământului, pe care continuăm până pe Terenul de Fotbal de unde recuperăm sacul. Continuăm cu două rapeluri lungi pănă jos.

Topo retragere Fortis Fortuna Adiuvat cu liniile aproximative pentru Fisura Albastră (a Moșului) și Sărutul Pământului

La 17:30 ajungem la baza peretelui.

 Mâncăm și bem pe îndelete. Ne relaxăm, apoi împachetăm sacii și pornim la vale.

Găsim mai jos și #6 (BD), scăpat în prima zi, din a treia lungime. Aștepta cuminte acolo unde s-a oprit acum două zile.

Pe la 10 ajungem la mașină și pornim spre casă.